Comparativ cu deceniile anterioare, în prezent avem un mixt dinamic al forţei de muncă. Pe lângă clasica categorie de angajaţi cu normă întreagă au apărut treptat noi categorii din noi necesităţi ale afacerilor. Astfel, avem acum angajaţi cu normă parţială, contractori, lucrători de la distanţă sau digitali.

Statisticile indică în România o adoptare rapidă şi o diversitate tot mai mare din dorinţa de a lucra modern şi eficient. Fiecare sector a crescut treptat, luând din segmental tradiţional iar estimările arată o continuare a acestei evoluţii.

Adaptabilitatea şi flexibilitatea au devenit tot mai necesare pentru a putea implementa proiecte, a atrage forţă de muncă adecvată şi a stabiliza piaţa. Aceste ecosisteme au reconfigurat practica de coordonare şi abordarea managementului care trebuie să armonizeze cerinţele actuale.

Provocările actuale ţin mai mult de modul de lucru, estompând diferenţele de gen sau generaţionale.